am fost întrebată de multe ori de ce nu am mai scris pe blog. am o scuză întemeiată: am fost cât se poate de ocupată cu uitarea. am uitat. am uitat să scriu, am uitat să citesc, am uitat să trăiesc. am ştiut doar să învăţ. să învăţ că oamenii nu sunt ceea ce par, că prietenii adevăraţi sunt rari sau nu există, să învăţ că ipocrizia e, întotdeauna, în floare. şi culmea, am învăţat că adesea uităm...uităm să fim oameni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu