una dintre amintirile plăcute din ultimii 2 ani...?

...aceasta

frig

a fost frig rău ieri și parcă nici astăzi nu e cu mult mai bine. e frig peste tot și încep să regret din ce în ce mai mult trecerea timpului...regret că s-a sfârșit vara. că natura este parcă amorțită. că berzele ne-au părăsit deja, că soarele nu își mai face simțită prezența. și mai ales că, pentru mult timp, va fi frig. azi a fost toamnă rău...

povești cu îngeri

Dumnezeu a creat trei îngeri

ca trei surori.

unul depresiv dar puternic,

altul ingenuu și încăpățânat,

mai ales când era bolnav

și unul prea frumos și prea indecis.

odată cu anotimpurile

unul a devenit femeie,

fiind prea frumos

și, a decăzut

datorită vanității sale,

ăsta era păcatul lui preferat.

și a iubit și a păcătuit și s-a umanizat.

acesta din urmă,

nu a mai găsit drumul către îngeri

ori s-a rătăcit,

și a rămas așa, femeie,

mereu în căutarea îngerului de altă dată.

Dumnezeu a creat gravitația

ca îngerii să poată atinge pământul.

...instantanee

cine sunt?

Sunt micul paparatzzo al iubirilor voastre. Într-un folder al emisferelor-n-aş putea să vă spun în care dintre partiţii exact-am salvate mii de jpeg-uri cu fracţiuni din viaţa voastră de cuplu. Am arhivate clipe de dragoste, secundele fericirii în doi, momente de ură, instantanee de eşec în cuplu, pictoriale cu adultere neverificate. Mi-am dezvoltat chiar şi un sistem infraroşu prin care vă pot fotografia fluturii din stomac. Sunt cel care trece pe stradă şi îşi întoarce privirea după cupluri. Sunt cel care îşi bea cafeaua singur la terasă şi filează fără scrupule perechile de la celelalte mese. Iubirea şi ura, „îndrăgosteala” şi indiferenţa, sclipirea din fundul ochilor şi abisul din priviri, îmbrăţişările şi despărţirile- iată subiectele mele tabloide. Îmi place să vă pozez iubindu-vă. Şi aici voi ataşa prima fotografie din baza mea de date. Ea stă pe scaun, picior peste picior, cu trupul uşor aplecat. Cotul i se sprijin pe genunchi iar bărbia este aşezată în căuşul palmei. El în faţa ei, o fixează cu privirea şi tot uşor adus de spate, îi desenează, cu degetele, forme indescifrabile pe genunchi. Asta e o poză de cuplu, când cuplu are înţelesul său plin, nepervertit: un sistem de două forţe egale de sensuri opuse. Dacă v-aţi simţit vreodată surprinşi într-o astfel de ipostază, cereţi-mi o copie a fotografiei şi ţi-o la loc de cinste în casă. Un instantaneu ca acesta este sinonimul unei icoane a relaţiei. Te invit să răsfoim împreună alte clipe pe care le-am furat amorezilor, fără a le cere drepturi de autor. Ador şi următorul clişeu. Ea stă pe trepte, are genunchii împreunaţi şi picioarele despărţite, îşi freacă palmele de emoţii şi îl priveşte pe el, care stă în picioare. E poza genezei, dinainte a orice, e Big Bangul care anunţă toate bunele şi relele, este supa primorială, energia infinită, praful de stele din care se naşte totul. După ea urmează toate celelalte poze ale galeriei: jocul din Maitrey, al picioarelor sub masă, jocul făţiş, al degetelor ei pe buza paharului şi al degetelor lui răsucind ţigara... şi csam aici ia sfărşit jocul. Pentru un paparazzo de floare albastră ce sunt, e destul de trist să văd cum de aici încolo cuplurile încearcă să se ia în serios, uitănd să se mai joace. Rara reuşeşti să-i mai surprinzi spontani, încep să îşi dea seama în ce au intrat şi se căznesc să îşi intri în rol. Nu îi mai pozezi tu, pozează ei pentru tine. Ştiul să flirteze cu obiectivul, îşi inventează unul altuia priviri, desenează zâmbete, trasează gesturi. Îşi scot iubirea în lume şi şi-o trăiesc de ochii ei. Dragostea se naşte din întâlnirea a două priviri şi când ele ajung să nu se mai întâlnească, ea continuă doar pentru privirile celor din jur. Cunoşti şi tu, cu siguranţă, cuplurile-afiş. Sunt formate din doi actori lamentabili din distribuţia unui fil prost, aflaţi împreună doar pentru că mai există câţiva spectatori pe care cred ei că îi pot minţi prin jocul lor trist. Iau masa în oraş duminica la prânz, conform fişei postului, fiecare vorbeşte cât se poate de mult la telefon, renunţă la el doar când ospătarul le aduce mâncarea, dar şi atunci se uită îm farfurie, nicidecum la partener. Când se ridică de la masă în schimb, el are grijă să-şi treacă protector mâna peste umărul ei şi traversează împreună restaurantul, disimulând deplorabil un sentiment care a murit demult. Asta e fotografia apocalipsei, când materia se trannsformă din nou într-un Nimic Infinit. Eu îi mai spun şi poza tip paşaportpentru că această captură nu e altceva mai mult decât un paşaport către o altă relaţie. Voi continua să fotografiez iubirea. Oricum ar ieşi ea în poză. Clară, în umbră, supraexpusă sau blurată. Iar tu vei şti că iubeşti cu adevărat atunci când nici nu vei simţi că te-a fotografiat cineva.

nu îmi plac...

• ipocriţii
• feministele
• misoginii
• frustraţii
• cei care fac anumite lucruri doar din complezenţă
• cei care mint sau preferă să fie minţiţi decât să suporte realitatea
• cei care îşi dovedesc bărbăţia în cel mai muieresc mod posibil: ţipând, jignind, lovind
• cei care ar schimba la mine exact ce altora li se părea fermecător
• cei care dincolo de o faţă frumoasă nu văd nimic
• cei care te văd ca pe un bun personal, imposibil de pierdut. un trofeu câştigat la o partidă de poker
• cei care nu te apreciază atunci când te au lângă ei
• cei care susţin că simt ceva dar demonstrează altceva
• cei pentru care distanţa, diferentele de rasă, naţionalitate, clasă socială sau religie înseamnă incapacitate de comunicare
• cei care nu învaţă din greşelile lor
• cei care sustin că iubesc dar nu ştiu să o spună
• cei care te plac într-un anume fel: pe tocuri, în tenişi, cu părul desfăcut, nefardată,dar niciodată aşa cum eşti

P.S. trebuie să recunosc că îi eram datoare lui zurly cu acest post şi mi-am permis să o copiez pe gina în anumite "neplăceri" pentru că se regăsesc şi în mintea mea...multumesc gina!

uitare

am fost întrebată de multe ori de ce nu am mai scris pe blog. am o scuză întemeiată: am fost cât se poate de ocupată cu uitarea. am uitat. am uitat să scriu, am uitat să citesc, am uitat să trăiesc. am ştiut doar să învăţ. să învăţ că oamenii nu sunt ceea ce par, că prietenii adevăraţi sunt rari sau nu există, să învăţ că ipocrizia e, întotdeauna, în floare. şi culmea, am învăţat că adesea uităm...uităm să fim oameni

a spus cineva ecologişti?

"Iei cativa copaci, ii tai, contruiesti scena, bar,restaurant, case,toalete, dusuri, mini market…, apoi incepi sa cosi kilometrii intregi de material pentru decoratiuni, dupa care iei un bucatar bun si renumit, il asezi in mijlocul altor bucatari mai mici sa invete meserie, aduni cativa DJ (vreo 135) din toate colturile lumii (adica 65 de tari) si dupa ce faci toate astea o sa ai 7 zile de mancare, cazare, muzica si atmosfera de 7 stele naturale. Pana si cei de la Burj al Arab ar fii invidiosi". Aceasta este reteta de succes pe care trebuie sa o pui in practica daca vrei sa ai un festival. Organizatorii festivalului Transylvania-calling promoveaza reteta pe internet, cu mai bine de o luna inainte de a da startul primei editii de festival...18 august, ora 11.11. Pana aici nimic rău. Dar daca citim mai atent aşa-zisul comunicat de presă constatăm faptul, trist de altfel, că, desi se dau a fi o ecologisti, cei de la Transylvania-calling îşi încep reţeta cu un mesaj care, pe adevăraţii ecologişti i-ar enerva la culme: "iei cativa copaci, ii tai...". Dar ce să mai comentez...asteptam sa vesdem cum va fi in festival

Ajutaţi-l pe Danny!

Miercuri, 1 iulie, la ora 16.00, în foaierul Corpului B al Bibliotecii ASTRA, va avea loc un recital pianistic de muzică clasică, susţinut de Danny Alexandru Lungu. Deşi este un copil cu deficienţe de auz, Danny va cânta, la Sibiu, piese de Beethoven, Clementi,Bach, Czerny, Schumann, Mozart şi Schubert, pentru a strânge banii de care, atât el, cât şi prietenii lui din Asociaţia "Ascultă viaţa" au nevoie. La vârsta de un an şi jumătate, micuţul Danny a surzit complet. Abia după 3 ani, auzul copilului a putut fi restabilit de medici, cu ajutorul unui implant cohlear MED-EL. Acum în vârstă de 10 ani, băieţelul din Slatina concertează la Sibiu cu speranţa ca oamenii de bună credinţă să îi ajute. Evenimentul este organizat de Asociaţia persoanelor cu deficienţe de auz "Ascultă Viaţa" şi Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu. Partea introductivă va fi susţinută de Rodica Ştefănescu, profesor al Colegiul NaţionalVocaţional "Nicolae Titulescu", Slatina. Cei care vor să facă donaţii pentru Danny sau pentru membrii Asociaţiei persoanelor cu deficienţe de auz "Ascultă Viaţa" o pot face pe 1 iulie, la sediul Bibliotecii.

Remember Michael Jackson

Vestea morţii lui Michael Jackson a şocat o lume întreagă. Ca dovadă a faptului că megastarul a avut fani în toate colţurile lumii, o familie, din Sibiu, s-a gândit să organizeze un marş "in memoriam Michael Jackson". Iată mai jos mailul pe care l-am primit la redactie pentru mobilizarea fanilor.

"Felicitari Monitorul Sibiu! sunteti extraordinari!Vestea decesului celui mai iubit om din istoria muzicii pop a fost un soc pentru milioane deoameni.In Sibiu stirea cat si manifestatiile privind aceasta veste aufost foarte putine,si probabil in anumite privinte lipsind cudesavarsire .am hotarat impreuna cu prietenul si familia mea saorganizam un mars pe data de 4 iulie 2009 ziua nationala a Americii,unmars "in memoriam MICHAEL JACKSON".Rugamintea mea este daca puteti da pe post aceasta veste pentru a afla cat mai multa lume si pentru a participa cat mai multi fani,persoanecare l-au idolarizat pe cel care ne-a umplut sufletele de muzica,muzicaexceptionala! Va multumesc mult! RAICA TEODORA-SIBIU

PS:Sunteti extraordinari! R.I.P. MICHAEL JACKSON!!!In Sibiu pe data de 4 iulie 2009 ora 11 in fata Salii Transilvania va avea loc marsul auto "IN MEMORIAM MICHAEL JACKSON"! traseul va fi: plecare Sala Transilvania-Bvd-ul Mihai Viteazu-Rahovei-Hipermarket Real Parcare!!! va rog mult dati acest mesaj mai departe celor din lista messenger pentru a putea raspandi stirea si sa-l conducem cu gandul si sufletul pe cel care ne-a fost idol,rege,copilarie sau adolescenta. MICHAEL JACKSON KING OF POP!!!"

Scrisoarea a III-a: revizuita si adaugata, 2009

Am primit azi un mail foarte hazliu de la un amic, Mihai. Care, la randul lui a primit mailul de la un alt X. Potrivit spuselor lui Mihai textul face parte din „folclorul e-mail-istic“ : )

Cititi-l si voi!

Iata, vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:“Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.Ia vezi dac-a tras masina, langa gura de metrou..”.“-N-a venit, Maria Voastra, zise el privind in jur…”“-Si mi-a zis ca fix la 12 o sa fie la Carrefour”.Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,Si trimise bodiguarzii sa se uite prin parcare.La un semn (curbã la dreapta), se opreste un X5.Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat.Agitat , in Jeep-ul propriu, si-mbracat tot in civil,Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:“-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,Am studiat campul de lupta, era coada la AGIPNici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”“-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.Si de-ndat-ajunse Mircea si urca la turc in jeep.Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea cu nici un chipSa isi stranga-ntreaga oaste la Rovine in campiiSi sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.“-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,Ma gandeam eu sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea.Sau in loc ca sa ameninti, cu armate-al meu popor,Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam “conQUIZtador”?“-Cum, cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istanbul,Tu nu vrei sa ne mai batem, ca nu ti se pare “cool”?Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secretCa am fost in multe lupte : Varna , Ialta sau Oituz…”“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”??”“-Mircea!!! Vin c-o-ntreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.“-Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.Nu as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti, videoclipuri,Nici ca Dunarea sa-nece spumegand a tale jeep-uri.Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,Si-ti promit ca pleci d-aicea cel putin c-o mana rupta.“Si zicand acestea, Mircea il lasa pe Baiazid.Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:“Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…”Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n Jeep-uri.Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,Dar aici, gasira turcii toti cu pantalonii-n vine.Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurtaRezemati de cate-o tufa si tinandu-se de burta.“-Baiazid , hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”“-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.Si-am mancat cu pofta-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.“-N-am stiut ca la “fast-food”-uri nu e bine sa mananci,Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe “branci”…Nu mai vreau sa ne mai batem, iarta-ma, a fost o farsa.Da-ne niste “trifermente” si-o sa facem cale-ntoarsa”…Si asa, a scapat Mircea de o lupta la Rovine.Deci se vede pan' la urma ca “fast-food”-ul face bine !Asta-i tot… Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:“Turcii l-au vazut pe Mircea si-au facut pe ei de frica”…

P.S. Multumim!

fără nume

• îmi plac străzile acelea înguste şi aglomerate ale Atenei care te fac să simţi că nu eşti singur în lume
• îmi place cu se vede soarele la răsărit de la fereastra camerei mele
• îmi place cum îţi mângâie luna cu razele sale, părul, în miez de noapte
• îmi place cerul cu pojar pe care l-am diagnosticat împreună într-o zi de vară
• îmi place lumea arabă atât de diferită de a noastră, atât de simplă dar totuşi atât de misterioasă
• îmi place Sidi Bou Said-ul cu ale sale clădiri în stil andaluz...e atât de frumos încât îşi deschide parcă o altă lume
• îmi plac oamenii simpli şi prietenoşi pe care am avut parte să îi cunosc până la această vârstă
• îmi plac oamenii pe care nu i-am întâlnit niciodată dar pe care abia aştept să îi întâlnesc
• îmi plac oamenii care iubesc şi sunt iubiţi
• îmi plac oamenii care au un ţel în viaţă
• îmi plac oamenii care trăiesc

pustiu

întrebări, frustrări, dezamăgiri...aceleaşi probleme, niciun răspuns, la fel ca de fiecare dată...pustiu...pustiu în suflet, în minte, în gând...pustiu peste tot...şi mă pierd în pustietate

anul acesta a fost trist

ploaie. frig. agitaţie. spectacol. şi atât. de atât am avut parte la ediţia din acest an a FITS-ului. spectacole amânate. actori îngheţaţi. public nemulţumit. ceea ce se dorea a fi un un festival plin de InOvaţii s-a dovedit a fi, până acum, aproape un eşec. spectacolele au fost amânate sau anulate din cauza ploii, oamenii au fost plimbaţi de acasă la teatru degeaba şi atmosfera de festival a lipsit şi lipseşte cu desăvârşire...anul acesta, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este trist...foarte trist.

Elevii Liceului de Artă, ne promit, joi seară, un "concert de concerte", pe muzica lui Beethoven, Mozart, Haydn, J. Chr. Bach ºi Vanhal. Concertul era programat să aibă loc la Filarmonica de Stat. Foarte tare aş zice eu, mai ales că deja vedeam în faţă sala plină de iubitori ai muzicii clasice dornici să asculte sumedenia de concerte. Însă, surpriză, formularea a fost o simplă "greşeală de editare", potrivit reprezentanţilor Filarmonicii. Concertul este de fapt unul aniversar, după cum se poate observa şi pe afişul evenimentului...ce să-i faci, graba, bat-o vina.

P.S. mă întreb...oare dirijorul Gabriel Bebeşelea mai vrea să vină la un simplu concert! : D

2 zile tari la ArtMania

2 zile tari la ArtManiaMdap, aşa mai merge. Pain este cea de a treia trupă, după Nightwish şi My Dying Bride, care vine la Artmania şi de prezenţa căreia pot spune că mă voi bucura şi eu. Suedezii vor concerta pentru prima oară în România şi, implicit, în Sibiu. Concertul Pain este programat să aibă loc pe 18 iulie, în aceeaşi zi cu finlandezii de la Nightwish...aşadar va fi o zi memorabilă...după o altă zi care va face istorie...cea de 17 iulie în care va concerta My Dying Bride. Biletele de la Artmania pot fi achiziţionate din reţeaua magazinelor Diverta şi Germanos, la preţul de 110 RON şi abonamentele la 180 RON. De asemenea, biletele mai pot fi procurate online de pe www.ticketpoint.ro, eventim.ro, www.bilete.ro, www.blt.ro şi www.myticket.ro. Cei care îşi achiziţionează bilet până la 1 mai , obţin şi o reducere: 90 de RON biletul şi 160 de RON abonamentul.

cine a zis că anii de liceu sunt cei mai faini ani din viaţa unui tânăr a avut mare dreptate... asta spun acum, după ce mi-am petrecut sfârşitul de săptămână alături de foştii colegi de liceu. „Salutare la toţi din Peda-12 F!!! Am stabilit duminică o ieşire la Curmătură, facem un grătar toţi, bem o bere (sau mai multe) şi ardem caiete din liceu (eu chimia : D ). Ce ziceţi?“. cam aşa suna mesajul pe care l-am primit vineri dimineaţa, cu noaptea-n cap, de la Sorin, alias Fufa... el a fost cu ideea şi tot el a fost cel care a încercat să ne mobilizeze pe toţi foştii colegi de liceu pentru „un pahar de vorbă“. am zis că merg şi eu că, de, aşa e frumos şi că oricum pe unii colegi nu i-am mai văzut de la absolvire... eram nerăbdătoare să îi văd cum arată, ce au mai făcut, mai ales că ştiam că unii sunt deja la casele lor, cu soţii şi odrasle... deşi sceptică la început, şi fără prea mult chef de revederi, spunându-mi că mă voi plictisi, nu regret că am mers.a fost cea mai tare „zi de şcoală“, am trecut rapid de la ora de matematică la cea de chimie, de fizică şi apoi la biologie... nu a lipsit din orar nici măcar orele de română sau religie de la care profele ies plângând din clasă...şi ca orice licean al timpurilor noastre, am tras chiulul de la ora de filosofie pentru a ne bucura din plin de carnea bine rumenită pe grătar de Raul şi de berile oferite drept bonus de Mem... cu burţile pline şi întinşi pe iarbă la soare, am mai trecut apoi prin ora de engleză şi cea de franceză după care... fiecare la căsuţa lui...şi pentru că nu am reuşit să ardem caietele, Fufa a promis o nouă ieşire dar care cică e musai să se lase cu beţie...

În România zilelor noastre au loc tot felul de campanii: salvăm câini, salvăm copaci, salvăm planeta. Mai nou, salvăm cinematografele...Campania iniţiată de celebrul Festival Internaþional de Film Transilvania (TIFF) este zic eu una binevenită...mai ales dacă ţinem cont de faptul că în Sibiu există un siongur cinematograf, situaţie care se regăseşte de altfel în mai multe oraşe din ţară. TIFF ºi-a propus sã readucã publicul român în sãlile de cinema. A iniþiat o Caravanã, care va ajunge în week-end la Casa deCulturã a Sindicatelor Sibiu, cu câteva dintre cele mai bune producþii româneºti ale ultimilor ani. „De când n-ai mai fost la cinema?“ este sloganul sub care se desfãºoarã prima ediþie a Caravanei Filmului, prin care se urmãreºte atragerea publicului cãtre sala de cinema ºi,mai ales, cãtre filmul românesc.

Filme celebre

„Katalin Varga“, în regia lui Peter Strickland, „Nunta mutã“, în regia lui Horaþiu Mãlãiele, „Boogie“, în regia lui Radu Munteanu, sau „Ochi de vultur“, regizat de D.J.Caruso sunt doar câteva dintre filmele pe care Caravana Filmelor le propune sibienilor pentru acest week-end. Potrivit organizatorilor evenimentului, 26 aprilie este cea mai importantã zi din Caravanã, întrucât atunci va fi prezentatã, în avanpremierã, co-producþia europeanã România - Marea Britanie - Ungaria „Katalin Varga“. Regizat de Peter Strickland ºi produs de Tudor ºi Oana Giurgiu (Libra Film), filmul a obþinut Ursul de Argint pentru sound design (coloana sonorã) la ediþia de anul acesta a Festivalului Internaþional de Film de la Berlin. Filmul va putea fi urmãrit, cu începere de la ora 18.30, la Casa de Culturã a Sindicatelor...abia aştept să îl văd...

Programul Caravanei Filmelor

24 aprilie

ora 18.30: NUNTA MUTÃ (România, 2008)

ora 21.00: INTERVIU (SUA, 2007)

25 aprilie

ora 11.00: MADAGASCAR 2 (SUA, 2008)

ora 13.30: 13 NEGRU (Franþa, 2005)

ora 16.00: BOOGIE (România, 2008)

ora 18.30: PESCUIT SPORTIV (România, 2009)

ora 21.00: OCHI DE VULTUR (SUA, 2008)

26 aprilie

ora 11.00: MADAGASCAR 2 (SUA, 2008)

ora 13.30: VENUS (Marea Britanie, 2006)

ora 16.00: SUPRAVIEÞUITORUL (România, 2008)

ora 18.30: KATALIN VARGA (România, 2009)

13 e vinovatul!

uite că am făcut-o şi pe asta! am intrat în rândul oamenilor cu patru ochi :D ...nu de mult. de câteva zile. contrar oricăror superstiţii potrivit cărora "13" este ziua cu ghinion, mie tot timpul mi-a adus ceva. aşa a fost şi în această lună..."13" mi-a adus o pereche de ochelari, m-a făcut să intru în rândul colegilor de redacţie (şi ei oameni cu ochelarii pe nas : P ), mi-a readus vederea la normal.

anul 2009 ar fi trebuit să fie unul de mare sărbătoare pentru Filarmonica sibiană. aceasta deoarece se împlinesc 60 de ani de activitate a instituției. dar, ca un făcut, sau nu, Filarmonica trece prin cea mai neagră perioadă de până acum. se pare că dinastia Bojin tinde a deveni una devărat fenomen...instituția de stat s-ar putea transforma peste noapte în cea mai de succes afacere de familie. nu se știe dacă datorită caracterelor dificile a celor din familia Bojin sau datorită recesiunii, din ce în ce mai mulți angajați fug de actuala conducere a instituției de cultură, ca dracul de tămâie. singurii care nu au nimic de obiectat sunt apropiații actualei conduceri... după ce în urmă cu o săptămână maestrul Petre Sbârcea anunța că își va da demisia din cauza unui conflict pe care l-a avut cu Cristina Bojin, fiica directorului Filarmonicii, în acestă săptămână au ieșit la iveală alte nereguli... majoritatea instrumentelor achiziționate în 2007 și 2008, cu valoare totală de peste 110.000 lei, au fost cumpărate de la firma lui Vincze Ferenc, nașul de cununie al Cristinei Bojin...un pic cam ciudat dacă ne gândim că valoarea totală a achizițiilor a fost de aproape 170.000 de lei. ce explicații vom primi și pentru aceste așa-zise neînțelegeri vom vedea...între timp, să ne bucurăm cât mai puetm de mica-mare afacere în familie...care, recunoaștem sau nu, încă ună bine. și dacă toate artificiile astea sunt minciuni, atunci abia aștept petrecerea dată în cinstea adevărului... :D

dacă vreți să aflai mai multe despre acest subiect citiți un articol amplu publicat de sibiu standard.

remember Metallica

nu am mai ascultat Metallica de mult timp. dar sincer îmi era dor să o fac. vouă nu? One Nothing else matters Sad but true

o raită prin Bucureşti

tren. întâlnire cu prietenii. mers acasă. bârfe. maşină. tramvai. agitaţie. shopping în Plazza. căldură de mori. praf cât cuprinde. film 3D. fotografii. zâmbete. pupăceli. îmbrăţişări.tren

înghesuială, miros greu, bagaje, trenuri...zeci de dialoguri purtate pe peron. cam așa îmi amintesc eu începutul fiecărei călătorii cu trenul, pe care o făceam în copilărie și culmea, așa e și acum. deși au trecut mai bine de 16 ani de când nu am mai călătorit cu trenul (nu știu dacă să mă mândresc sau să mă rușinez de acest lucru) pot spune că lucrurile nu s-au schimbat foarte mult...de fapt, mai deloc. mă așteptam ca după atâția ani, lucrurile să se fi îmbunătățit măcar puțin,calitativ, dar nu a fost așa...peisajul actual este identic cu cel regăsit în amintirile mele: toalete mizerabile în care nici măcar nu puteai să intri pentru că virușii strigau teren ocupat încă de când puneai mâna pe ușă, compartimente pline la refuz de călători, geamuri ermetizate cu hârtie pentru a nu te trage curentul. chiar și oamenii ... îmi păreau că sunt aceeași. de ce însă nu știu. poate pentru că acum, ca și atunci, preferă să călătorească cu nașul, și nu cu bilet, așa cum ar fi fost normal. astfel că, deși ruta mea era clar stabilită la urcarea în tren (Sibiu-București), am ajuns să mă întreb încotro mă îndrept...aveam senzația că am pornit o altă călătorie ...una în trecut...revedeam aceleași scene... aceași oameni. întregul spectacol s-a încheiat, după vreo șase ore, cum a și început: înghesuială, miros greu, bagaje, trenuri.

P.S.: nu pot să mă abțin să nu le fac urări de desființare rapidă celor de la CeFeRe când mă gândesc ce prețuri aplică la biletele de călătorie...care sunt, evident, invers proporționale condițiilor oferite.

1 min of fun

hoinărind aiurea prin blogosferă am descoperit o ştire senzaţională..."România va avea un nou Guvern". se pare că, nemulţumit de actualii miniştrii, prim ministrul a apelat la nişte vechi prieteni, care, speră el, ne vor scoate din criză. Primii trei posibili miniştrii sunt: Nimika Nuymoka, Yaspaga Shidute, Wreypostu Daybanu...stirea completă a puteţi citi pe blogul lui dreamwind, de unde mi-am permis să iau şi eu informaţia.

ce spuneţi, vom ieşi din criză?

multumesc!

îi mulţumesc lui aalexandraa pentru faptul că a încercat şi a reuşit să mă convingă de faptul că blogosfera este contagioasă dar că "nu doare" :P

mi-am făcut blog! şi nu, nu e păcăleală. m-am gândit mult până să fac acest pas. mă temeam de blog ca de virusul gripal care circulă acum pe la noi prin redactie. am auzit că produce aceleaşi neplăceri... cică pe blog mereu te "sâcâie" cineva că scrii prostii, la fel cum o face strănutul din minut în minut atunci când eşti răcit; pe blog se trezesc tot timpul deştepţi care să te critice şi care să îţi dea sfaturi, la fel ca medicul de familie când, sleit de puteri, mergi să îţi îţi prescrie reţeta. şi apoi, tot pe blog, există suficienţi curioşi care "te caută", la fel ca şeful tău care sună să te întrebe cât mai ai "medical"...dacă o fi sau nu vreo asemănare între gripă şi blogosferă nu ştiu încă dar sper să aflu... trebuie însă să recunosc că am fost virusată de blogosferă dar nu a fost chiar atât de rău... nu am strănutat deloc, nu am luat medicamente şi în plus nu a durut deloc "injecţia cu optimism" care m-a făcut să îmi urmez ideea ce mă urmărea de mult: "Îmi fac blog!" aşadar, de astăzi, am blog. să îl folosesc sănătoasă!